Sigilarea dentară este o procedură preventivă prin care se aplică un material special pe șanțurile și fosetele suprafețelor masticatorii ale dinților. Materialul formează o barieră care limitează acumularea resturilor alimentare și a plăcii bacteriene în zonele dificil de curățat prin periaj.
Sigilarea poate fi recomandată în special pentru molarii permanenți după erupție, dar indicația se stabilește individual, în funcție de anatomia dintelui și riscul de carie al copilului.
Molarii permanenți prezintă șanțuri și fosete în care se pot acumula placă bacteriană și resturi alimentare. Unele dintre aceste zone sunt dificil de curățat prin periaj, în special după erupția dintelui.
Prin acoperirea acestor suprafețe cu material de sigilare, șanțurile și fosetele devin mai puțin retentive, contribuind la reducerea riscului de apariție a cariilor pe suprafețele masticatorii. Sigilarea nu înlocuiește însă periajul, utilizarea fluorului și controalele stomatologice periodice.
Sigilarea dentară poate fi recomandată după erupția suficientă a dintelui pentru ca suprafața care urmează să fie sigilată să poată fi evaluată și izolată corespunzător. Indicația se stabilește individual, în funcție de anatomia șanțurilor și fosetelor, starea dintelui și riscul de carie al copilului.
Molarii permanenți secunzi erup de obicei în jurul vârstei de 12 ani. Și în cazul acestora, necesitatea sigilării se stabilește după erupție, în funcție de anatomia suprafeței dentare și riscul individual de carie.
În anumite situații, sigilarea poate fi indicată și pentru dinții temporari care prezintă șanțuri și fosete retentive sau atunci când copilul are un risc crescut de carie. Decizia se ia după evaluarea medicului pedodont.
Procedura de sigilare presupune pregătirea suprafeței dentare, aplicarea materialului de sigilare și verificarea finală a dintelui. Etapele pot fi adaptate în funcție de materialul utilizat și de situația clinică.
Costul sigilării dentare depinde de tipul dintelui care urmează să fie sigilat. Medicul stabilește indicația și numărul dinților pentru care este recomandată procedura după evaluarea copilului.
Necesitatea sigilării și momentul aplicării sunt stabilite de medic în funcție de erupția dentară, anatomia dintelui și riscul individual de carie.
Sigilarea simplă nu presupune, în mod obișnuit, îndepărtarea structurii dentare sănătoase și se realizează fără anestezie locală. Copilul poate percepe însă diferit etapele procedurii, iar medicul adaptează intervenția situației clinice și nivelului de cooperare.
Durata procedurii depinde de numărul de dinți care trebuie sigilați, materialul utilizat și cooperarea copilului. Pentru un singur dinte, procedura este de regulă scurtă, iar medicul poate estima durata în funcție de situația clinică.